Mihai Eminescu Cronologie

1850

Se naste în orasul Botosani Mihail, al saptelea copil din cei unsprezece ai lui Gheorghe Eminovici si Raluca, din familia Iurascu. Unele marturii fixeaza ca data a nasterii 14 decembrie 1849, iar forma Mihai se va impune mai târziu. Familia cobora pe linie paterna din Transilvania de unde emigreaza în Bucovina din cauza exploatarii iobagesti, obligatiilor militare si a persecutiilor religioase. Bunicii sai, Vasile si Ioana, traiesc în Calinestii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, comuna întemeiata de emigrantii transilvaneni. Mor din cauza epidemiei de holera din 1844, si poetul, nascut mult mai târziu, nu-i cunoaste si nu-i evoca în scrierile sale. Gheorghe, primul baiat al lui Vasile, tatal poetului, trece din Bucovina în Moldova si îndeplineste functia de administrator de mosie. Este ridicat la rangul de caminar si îsi întemeiaza gospodaria sa la Ipotesti, în Tinutul Botosanilor.

Familia sporeste repede si se nasc, înaintea poetului, Serban (1841), Nicolae (1843), Gheorghe (1844), Ruxandra (1845), Ilie (1846), Maria (1848), iar dupa el, Aglaia (1852), Harieta (1854), Matei (1856), Vasile (?). Mor înainte de a iesi din copilarie Ruxandra, Maria si Vasile. Caminarul, om cu dragoste de carte, îsi trimite baietii si chiar o fata, Aglaia, sa faca studii la Cernauti, în Transilvania, iar Serban si poetul la universitatile germane. Astazi Ipotestiul este loc de pelerinaj pentru iubitorii scrisului eminescian.

1858-1860

Se înscrie în octombrie 1858 în clasa a III-a la Scoala primara National Hauptschule (Scoala primara ortodoxa orientala) din Cernauti. Frecventeaza aici si clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860.
Nu cunoastem unde face primele doua clase primare, probabil într-un pension particular. Are ca învatatori pe Ioan Litviniuc si Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici. Cadre didactice cu experienta, învatatorii sai participa la viata culturala si întocmesc manuale scolare. Termina scoala primara cu rezultate bune la învatatura. Nu s-a simtit legat, afectiv, de învatatorii sai si nu-i evoca în scrierile sale.

1860-1863

Se înscrie în septembrie 1860 la Ober Gymnasium, liceul german din Cernauti, înfiintat în 1808, singura institutie de învatamant liceal la acea data în Bucovina anexata de Imperiul habsburgic în 1775. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativa si marea severitate în procesul de învatamânt. Profesorii se recrutau, cu precadere, din Austria, întocmesc studii si colaboreaza la publicatiile vremii. Se înfiinteaza si o catedra de româna, destul de târziu, dupa 1848. Este ocupata de Aron Pumnul. Cunoscut prin Lepturariu românesc, în patru tomuri, tiparit la Viena între 1862 si 1865, cea dintâi istorie a literaturii române în texte. Frecventeaza cursurile la Ober Gymnasium si fratii sai, Serban, Nicolae, Gheorghe si Ilie. Termina clasa I cu rezultate bune la învatatura. Nu are nota la româna pe primul semestru si este clasificat de Miron Calinescu, erudit în istoria bisericii ortodoxe române. Se înscrie în septembrie 1861 în clasa a II-a si are profesor de româna pe I. G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedra, culegator din creatie populara si autor de studii de Tinuta academica. Il califica, în amândoua semestrele, cu note maxime la româna. Obtine insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner, latina si la Johann Haiduk, pe amândoua semestrele, la matematica. Mai târziu va marturisi ca îndepartarea sa de matematica se datora metodei rele de predare. Se înscrie în septembrie 1862 din nou în clasa a II-a, frecventeaza cursurile numai primul semestru si se retrage, cum se arata în catalog, ca “privatist” (elev-particular). Are note foarte bune la toate materiile. I. G. Sbiera îi da la româna calificativul “vorz glich” (eminent).

Este remarcat de Ernst Rudolf Neubauer, profesorul de istorie, ca un elev cu însusiri exceptionale. Poet, prozator si ziarist, Ernst Rudolf Neubauer va fi primul director al liceului german din Radauti înfiintat în 1872. Inceteaza din viata Ilie, în 28 decembrie în Spitalul ostirii din Bucuresti. Face primele clase la Ober Gymnasium din Cernauti, clasa a IV-a la Liceul romano-catolic din Sibiu si se înscrie în septembrie 1861 la Scoala Nationala de Medicina si Farmacie din Bucuresti; pierde prin moartea lui Ilie pe cel mai aproape dintre fratii sai.

1864-1865

Demersuri la Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice sa obtina o bursa pentru continuarea studiilor; nu sunt încununate de succes. Se angajeaza în noiembrie 1864 la Consiliul Permanent Judetean Botosani “scriitor al cancelariei sale”. Face corespondenta si întocmeste actele oficiale. Are coleg pe George Manea Foxaneanu, care îl numeste Mihael Eminescu probabil pentru preocuparile literare. Isi da demisia în 5 martie 1865 si o motiveaza prin “dorinta de a urma studiile colegiale din Gimnaziul Plenariu din Bucovina”. Destinul îl va conduce pe alte drumuri.

1866

Inceteaza din viata la Cernauti în 12/24 ianuarie Aron Pumnul, carturar si mare personalitate a luptei nationale în Bucovina sub stapanirea austriaca. I. G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul, întocmeste împreuna cu câtiva elevi o brosura omagiala Lacramioarele învataceilor gimnasisti din Cernauti la mormantul prea iubitului lor profesor Aron Pumnul repausat într-a 12/24 ianuarie 1866; este difuzata în timpul ceremonialului funebru. Brosura cuprinde sapte poezii, toate fara titlu, cinci semnate: M. Eminoviciu (privatist), St. Stefureac (cl. VI), I. Ieremievici (cl. V) iar E. Franzos si Ehrlih publica în germana. Poeziile nesemnate apartin, probabil, lui I. G. Sbiera. Aron Pumnul este în poezia de debut a lui Eminescu, La moartea lui Aron Pumnul, cum o întituleaza editorii “geniul mare al desteptarii” Bucovinei. Cadenta si fluiditatea unor versuri ne dau dreptul sa presupunem ca nu era la întâia poezie. Tot acum trimite Familiei din Pesta poezia “De-as avea”, care se publica în numarul din 25 februarie/19 martie 1866. Iosif Vulcan, redactorul revistei, o însoteste cu o nota redactionala.

“Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june de numai 16 ani, care cu primele încercari poetice ne-a surprins placut.” Poezia e semnata: M. Eminescu, cum va proceda de aici înainte. O familie cu numele Eminescu se afla în comuna Lupu, de lânga Blaj si un elev cu acest nume frecventeaza cursurile la liceul din Blaj. Intreprinde în aprilie-octombrie prima calatorie în Transilvania pe urmele strabunilor sai. Il însoteste pe Ioan Neamtu din Feldru, elev la Scoala reala greco-ortodoxa din Cernauti. Intra în Transilvania prin pasul Tihuta, coboara pe Valea Somesului si ajunge la Dej de unde îi scrie lui Iosif Vulcan ca se afla în drum spre Blaj. La sfârsitul lui mai ajunge la Târgu-Mures, îi cunoaste pe Ioan Cotta si Teodor Cojocaru, studenti la teologie si calatoresc împreuna pâna la Blaj. Biografii sai sunt de parere ca dorea sa-si continue studiile în orasul de pe Târnave.

 

Avem în aceasta privinta numai marturii orale, nu si documente. Bogata activitate literara. Publica în Familia “O calarire în zori” (15/27 mai), “Din strainatate” (17/29 iulie), “La Bucovina” (16/26 august), “Speranta” (11/23 septembrie), “Misterele noptii” (16/28 octombrie), iar în “Umoristul” (29 septembrie/11 octombrie) cealalta revista a lui Iosif Vulcan “Asta vreau dragul meu”, sub forma de cuplet. Incepe publicarea “novelei svedice” a lui Onkel Adam (Karl Anton Wertterberg) “Lantul de aur”, pe care o traduce din germana. Tot acum strânge material pentru romanul “Geniu pustiu”, pe care îl elaboreaza în perioada preuniversitara si ramâne în manuscris. Calatoria lui Eminescu în Transilvania marcheaza, remarca G. Calinescu, intrarea în alta vârsta.

1867-1868

Este în trupa lui Iorgu Caragiale din octombrie 1867 si întocmeste memorii catre organele administrative pe care le semneaza “Iorgu Caragiale si asociatii sai”. Din trupa lui Iorgu Caragiale trece în cea a lui Mihail Pascaly, care îl angajeaza ca “sufleur II si copist”. In manuscrise se pastreaza mai multe piese copiate de el, care se joaca pe scena. I se încredinteaza si interpretarea unor roluri mai mici. Insoteste trupa lui Mihail Pascaly în turneul pe care îl întreprinde în Transilvania în mai-august 1868. Da reprezentatii la Brasov, Sibiu, Lugoj, Arad si Oravita si i se face, pretutindeni, o primire triumfala. Publica în Familia poezia “Ce-Ti doresc eu Tie, dulce Românie” (2/14 aprilie 1867) una din cele mai cunoscute ode ale sale închinate patriei, “La Heliade” (18/30 iunie 1867), evocare a personalitatii “batrânului bard” care si trimite la “Ieremiada” lui Schiller. Viata în mediul teatral sta la baza poeziilor publicate tot în Familia, “La o artista” (18/30 august 1868) si “Amorul unei marmure” (19 septembrie/1 octombrie), cu imagini din Mira, piesa de teatru care apartine anilor 1868 – 1869. Traduce la initiativa lui Mihail Pascaly tratatul lui Heinrich Theodor Rötscher: “Die Kunst der drammatische Darstellung”; pregateste textul pentru tipar; ramâne în manuscrise. Lucrare fundamentala, îl familiarizeaza cu estetica teatrala si îl introduce în literatura universala.

 

1869

Publica în Familia poeziile “Junii corupti” (31 ianuarie/11 februarie), înrudita cu “Geniu pustiu” prin evocarea atmosferei revolutionare si “Amicului F. I.” (30 martie/11 aprilie) închinata lui Filimon Ilea, cu care se împrieteneste la Blaj în 1866, mai târziu profesor de drept civil la Universitatea din Bucuresti. Se înfiinteaza la Bucuresti, în 1 aprilie, Cercul Literar “Orientul”, cu Grigore Haralamb Grandea, presedinte si V. Gr. Pop si I. Badescu, secretari; editeaza revista “Albina Pindului”, orientata spre creatia populara si literatura franceza si germana.Face parte din colectivul însarcinat sa culeaga folclor în Moldova. Nu stiu sa fi facut cercetari pe teren; manuscrisele cuprind un mare numar de texte din creatia populara. Publica într-o foaie volanta îndoliata, în aprilie, oda funebra, “La moartea principelui Stirbey”, încetat din viata la Nisa, în 1/13 aprilie 1869. Foaia volanta mai cuprinde o poezie de Vasile Demetrescu (V. D. Paun) si una de Ion (Ionita) Bodescu, cu care se va întâlni si mai târziu la Botosani. Barbu Dimitrie Stirbey se face cunoscut prin masurile sale administrative. Eminescu se va referi la ele în articolele de la Timpul, un deceniu mai târziu. Se înscrie în 2 octombrie la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Viena, ca “ausserordentlich” (auditor extraordinar); nu avea bacalaureatul. Se înscrie în 20 octombrie în Societatea Literara Sociala “România”, înfiintata în 1867; iar în 23 octombrie si în Societatea Literara Stiintifica a românilor din Viena; initiaza demersuri pentru unificarea lor. Il cunoaste pe Ioan Slavici (n. 1848), student la drept, care efectua stagiul militar; participa la sedintele celor doua societati si leaga o prietenie exemplara.

1870

Frecventeaza în semestrul de iarna 1869/1870 cursurile de la Facultatea de Filozofie a Universitatii din Viena. Asista la prelegerile tinute de Robert Zimmermann, istoria filozofiei, filozofia practica, conversatii filozofice Karl Zigmund Barasch-Rappaport, principii filozofice, exercitii filozofice si lecturi din Descartes, Spinoza si Leibniz, istorie si critica a notiunilor divine, Theodor Vogt, introducere în filozofie pe baza Metafizicii lui Aristotel. Are rezerve fata de profesorii vienezi pentru atitudinea lor fata de filozofia kantiana. Publica în ziarul Albina în doua numere din 7/19 si 9/21 articolul “O scriere critica”. Ia apararea lui Aron Pumnul împotriva atacurilor lui Dimitrie Petrino din brosura, “Putine cuvinte despre coruperea limbii române în Bucovina” tiparita la Cernauti în 1869 aratând ca meritul profesorului cernautean sta în faptul ca da “consistenta si constiinta nationala maselor”si face din ele “o natiune”. Publica în Familia în 18/30 ianuarie articolul “Repertoriul nostru teatral”, examinare critica a productiei românesti teatrale si inaugureaza cu aceste articole intrarea sa în publicistica culturala. Publica în Federatiunea din Pesta o suita de trei articole: “Sa facem un congres”, (5/17 aprilie), “�n unire e taria”(10/22 aprilie) si “Echilibrul” (22 aprilie/4 mai, 29 aprilie/11 iunie); în care examineaza criza dualismului austro-ungar; ataca bazele sale constitutionale si îl califica “o fictiune diplomatica”. Justitia ungara îi intenteaza un proces de presa; nu cunoastem mersul si nici sfârsitul sau. Inaugureaza cu articolele din Federatiunea semnate Varro, intrarea în publicistica politica. O delegatie de studenti români din Viena între care se afla si Eminescu face o vizita lui Al. I. Cuza la spitalul din D�bling. Il cunoaste la Viena pe Iacob Negruzzi, care evoca întâlnirea în amintirile sale. Isi începe colaborarea la Convorbiri literare, cu poezia “Venere si Madona” (15 aprilie), careia îi urmeaza “Epigonii” (15 august) si proza “Fat-Frumos din lacrima”(1/15 noiembrie). O bogata corespondenta cu Iacob Negruzzi, redactorul foii iesene.

1871

Aglaia, sora sa, se casatoreste la Ipotesti în 7 ianuarie cu Ioan Drogli, profesor în Cernauti; Au trei copii: Veturia, moarta de mica, Georg si Ioan. Publica în Convorbiri literare în 1 martie poezia “Mortua est”; a treia poezie dupa “Venere si Madona” si “Epigonii”; si retine atentia lui Maiorescu care îi recunoaste talentul. Are loc la 8 aprilie sedinta de unificare a celor doua societati studentesti din Viena; ocazie cu care ia nastere Societatea Academica Sociala Literara “România juna” din Viena; sunt alesi Ioan Slavici, presedinte, si Eminescu, bibliotecar; societatea, cunoscuta sub numele de “România juna”, se va impune ca una din cele mai importante societati studentesti. Se tine serbarea de la Putna din 14-16 august, organizata de studentii români de la Universitatea din Viena. Slavici este presedinte al comitetului de organizare iar Eminescu, secretar. Programata pentru august 1870 se amâna din cauza izbucnirii razboiului franco-german. Poetul justifica aceasta hotarâre într-un articol, “Notita asupra proiectatei întruniri la mormântul lui Stefan cel Mare la Putna”, publicat în Convorbiri literare în 15 septembrie 1870. La serbarea care reuneste studentii din provinciile românesti participa si personalitati ale vietii culturale românesti, expresie a solidaritatii nationale. Congresul studentesc propus de Eminescu îsi tine lucrarile dupa festivitate în 16/28 august; se adopta ca program de actiune a tinerei generatii lupta pentru unitatea culturala, care sa conduca si la cea politica. Se înscrie în octombrie la Facultatea de Drept a Universitatii din Viena; si îsi întrerupe studiile în timpul pregatirii Serbarii de la Putna si a Congresului studentesc.

Frecventeaza cursurile Facultatii de Drept a Universitatii din Viena în semestrul de iarna 1871/1872 si semestrul de vara 1872. Audiaza prelegerile profesorilor: Robert Zimmermann, istoria filozofiei, Theodor Vogh, pedagogie si logica, Rudolf Ihering, drept roman, Heinrich Siegel, dreptul german, Karl Ludwig Ritter von Arndts, drept roman. Alaturi de prelegerile acestor profesori frecventeaza si cursurile lui Lorenz Jacob von Stein, filozofia dreptului si economie politica, Franz Xavier von Neumann-Spallart, statistica, Ernst Brücke, fiziologie si anatomie microscopica, Joseph Hyrtl, anatomie descriptiva si topografica; asista la consultatii si disectii si participa la experientele de fizica ale lui Nicolae Teclu de la Academia Comerciala din Viena. Manuscrisele cuprind un mare numar de texte din epoca studiilor vieneze.

1873

Audiaza la Facultatea de filozofie a Universitatii din Berlin în semestrul de iarna 1872/1873, semestrul de vara 1873, semestrul de iarna 1873/1874 si semestrul de vara 1874 prelegerile lui Eugen Dühring, filozofie si economie politica, Eduard Zeller, istoria filozofiei, Hermann Bonitz, istoria filozofiei grecesti, C. N. Althaus, filozofia hegeliana, Karl Richard Lepsius, istoria Egiptului, Karl Wilhelm Nitsch, istoria romana, Heinrich Dernburg, dreptul roman, Iohann-Christian Poggendorff, geografia fizica, Hermann-Ludwig-Ferdinand von Helmholtz, fizica, Emil Du Bois-Reymond, stiinte naturale. Din cele patru cursuri pe care le tine Dühring prezinta un interes aparte cele despre optimism si pesimism si economie nationala. Alaturi de cursurile obligatorii, se preocupa de “psihologia popoarelor”, disciplina întemeiata de H. Steinthal si M. Lazarus în 1860. Manuscrisele cuprind note de curs la Zeller, Droysen si Lepsius, un studiu, Economia nationala, un mare numar de extrase privind “psihologia popoarelor”.
Gheorghe, fratele mai mare, locotenent în armata româna este pus în disponibilitate din cauza de boala. Se sinucide la Ipotesti în 21 septembrie.

 

1874

Corespondenta în germana cu T.Maiorescu privind trecerea doctoratului spre a ocupa catedra de filozofie la Universitatea din Iasi; pentru care nu se considera pregatit sa tina prelegeri universitare; putea face comentarii de texte din Schopenhauer si Kant, începe traducerea tratatului lui Kant, “Critica ratiunii pure”; si amâna astfel sustinerea doctoratului la Berlin optând pentru Jena, pretext fata de Maiorescu pentru întreruperea studiilor universitare.
Calatorie în august în Königsberg, orasul lui Kant, la Cracovia si la Lemberg; investigatii în arhive; necesitatea unei pregatiri în slavistica; traduce gramatica paleoslava, care ramâne în manuscris.
Consiliul de Ministri îl numeste, la propunerea lui Maiorescu, bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iasi cu începere din 10 septembrie, post în care va desfasura o sustinuta activitate pentru îmbogatirea Bibliotecii Centrale cu publicatii din vechiul scris românesc.

 

Delegat în comisii formate din profesori universitari si din învatamântul mediu sa asiste la examene la institutiile de învatamânt iesene.
Ii raspunde Veronicai Micle în noiembrie 1874 la invitatia pe care i-o face sa participe la seratele ei literare.
Inceteaza din viata la Berlin, în 29 noiembrie, Serban, fratele mai mare, medic cu renume care studiase medicina la Ereangen, München si probabil si la alte universitati germane. Este al treilea fiu al caminarului, dupa Ilie si Gheorghe, care sfârseste tragic în plina ascensiune intelectuala.
Colaboreaza la Convorbiri literare cu articole culturale si cu poezia “Imparat si proletar”, prima versiune a poemului “Umbre pe pânza vremii”.

1875

Corespondenta cu F. A. Brockhaus, privind colaborarea sa la enciclopedia germana, Conversation Lexikon, prilej cu care propune introducerea de noi articole, neacceptata de editor.
Este înlocuit la conducerea Bibliotecii Centrale din Iasi în 1 iulie si numit revizor scolar peste judetele Iasi si Vaslui.
Dimitrie Petrino, succesorul sau la conducerea Bibliotecii Centrale, solicita trimiterea sa în judecata pentru nereguli în gestiunea bibliotecii dar acuzatiile se dovedesc neîntemeiate si instanta dispune sistarea urmaririi.
Activitate de un dinamism iesit din comun: inspectii la scoli, asistenta la examene, numirea si revocarea personalului didactic, conferinte cu învatatorii, rapoarte catre prefecturi si Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice. In aceste împrejurari îl cunoaste pe Ion Creanga (n. 1839), învatator la Scoala nr. 2 din Pacurari, începutul legendarei lor prietenii. Trimite Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice în 19 iulie Tabloul general de organizare a scoalelor rurale din judetul Iasi; un adevarat model de lucrare statistica prin conceptie si sistematizarea datelor, iar în 5 septembrie Tabloul general pentru organizarea scoalelor rurale din judetul Vaslui. Il însoteste cu mai multe anexe, o mica monografie a situatiei scolilor rurale din judetul Vaslui; cele doua Tablouri… sunt folosite de Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice ca instrumente de lucru. Duce la Cernauti brosura Rapirea Bucovinei dupa documente autentice întocmita de Ioan Slavici cu o prefata de M. Kogalniceanu. Brosura cuprindea documente privind anexarea Tarii de Sus a Moldovei (numita mai târziu Bucovina) la Imperiul habsburgic în 1775.

 

1876

 

1877

Prezinta în 5 ianuarie în Colectorul literar pentru ambele sexe, care apare la Piatra Neamt; unde subliniaza importanta publicatiilor provinciale în valorificarea creatiei populare.
Informeaza cititorii în 29 aprilie despre bombardarea Calafatului de artileria turceasca, act pe care îl considera drept o agresiune. si exprima convingerea ca armata româna va juca un rol important în razboiul din Balcani.
Informeaza cititorii în 11 si 13 mai despre declararea independentei de guvernul român. Deschide cu articolul [ “O recenziune…”] publicat în Convorbiri literare în 1 august polemica cu G. Zotu în apararea “Logicii lui Maiorescu” acuzat de plagiat; pe care o continua cu “Observatii critice”, articol publicat în Curierul de Iasi (12 august); si reprodus în Timpul în 6, 7, 8 septembrie; polemica pregateste plecarea lui la Bucuresti.
Elogiaza în doua articole din 12 octombrie eroismul armatei române în luptele de la Grivita si Plevna, pe frontul, din Balcani aflându-se si Matei, fratele sau, locotenent în armata româna.
Paraseste în 25-26 octombrie redactia Curierului de Iasi; determina în configuratia Partii neoficiale în curs de un an si jumatate o deschidere spre viata politica si economica si spre miscarea culturala si artistica.
Incepe între 27 octombrie-4 noiembrie activitatea ca redactor la Timpul, cotidianul bucurestean, întemeiat în 15 martie 1876; organ de presa al Partidului Conservator.
Publica în Timpul în 11, 13, 14, 18, 21 si 23 decembrie “Icoane vechi si icoane noua”, studiu privind tezele sale social-politice; model de tratare a problemelor politice prin discursul critic si limbajul elevat, rar întâlnit în presa vremii.

 

1878

Gheorghe Eminovici, tatal sau, înstraineaza partea sa din mosia razaseasca de la Ipotesti sa acopere obligatiile dotale asumate la casatoria Aglaei cu Ioan Drogli în 1871.
Publica în Timpul în 3, 4, 7, 8, 10 si 14 martie “Basarabia, studiu istoric” privind aceasta provincie româneasca campania de presa contra politicii anexioniste a imperiului tarist.
Inceteaza din viata D. Petrino în 4 mai; îi recunoaste talentul; victima a “coteriei politice”.
Este scos din redactia Timpului pentru orientarea politica ce o da ziarului. Trimis la Floresti, în Oltenia, la mosia lui N. Mandrea, unde ramâne din mai si pâna în iulie; traduce primul volum al tratatului lui Eudoxiu Hurmuzachi Fragmente zur Geschichte der Rumänen. Se tipareste cu titlul Fragmente din istoria românilor în 1879.
Inceteaza din viata în 4 august Stefan Micle, rector al Universitatii din Iasi; Veronica Micle staruie pe lânga Eminescu sa intervina în reglementarea drepturilor la pensie dupa sotul ei.
I. A. Cantacuzino, redactorul sef al ziarului Timpului îi cere lui Maiorescu într-o scrisoare din 19 octombrie sa intervina pe lânga Eminescu, care transforma ziarul în tribuna a propriilor opinii. Participa la Iasi la a XV-a aniversare a “Junimii” iesene în 12 noiembrie; I. L. Caragiale citeste “O noapte furtunoasa”, iar I. Slavici nuvela “Gura satului”; nu avem informatii ca poetul ar fi citit din scrierile sale.
Publica în Convorbiri literare poeziile “Povestea teiului”, “Singuratate”, “Departe sunt de tine”(1 martie) si evocarea “Pastele” (16 aprilie), cu referiri la Goethe, Mozart, Rafael, Newton.

 

1879

Deschide în 18 aprilie campania de presa în afacerea Warszawsky si denunta într-o suita de articole abuzurile în rechizitiile facute în timpul Razboiului de Independenta sub patronajul guvernului liberal; ruinarea taranimii.
Publica studiul “Cestiunea evreiasca” în 24 mai si 12, 13 si 21 iunie; cercetare economica sustinuta cu date statistice.
T. Maiorescu adreseaza ziarului Timpului o scrisoare cu data de 14 iulie 1879; cerându-i sa faca cunoscut ca nu colaboreaza la acest cotidian si nu-si asuma raspunderea pentru articolele publicate în coloanele sale. Angajeaza Timpul în 25 octombrie în dezbaterea publica privind rascumpararea cailor ferate; demonstreaza într-o suita de articole ca se opera o afacere oneroasa pentru statul român.
Publica în Convorbiri literare poeziile “De câte ori iubito”, “Rugaciunea unui dac”, “Atât de frageda” (1 septembrie), “Afara-i toamna”, “Sunt ani la mijloc”, “Când însasi glasul”, “Freamat de codru”, “Revedere”, “Foaie vesteda”, “Despartire” ( 1 octombrie). Vine la Bucuresti Veronica Micle si este prezentata de Eminescu drept “logodnica sa”.

1880

Sedinta de constituire a Clubului politic în 3 februarie, sub presedintia lui Emanoil (Manolache) Costache Epureanu si Theodor Rosetti; întocmesc si dau publicitatii Programul Partidului Conservator. Nu participa la constituire T. Maiorescu, P. P. Carp si G. Gr. Cantacuzino, pe motiv ca Programul cuprindea numai generalitati, la care puteau subscrie si adversarii politici.
Clubul politic preia si ziarul Timpul si îl numeste pe Eminescu redactor-sef; Emanoil (Manolache)Costache Epureanu îi recunoaste marea capacitate polemica în publicistica cotidiana.

Matei, fratele mai mic, se casatoreste în 5 februarie cu Matilda Ilian, profesoara de istorie din Braila; a doua oara se va casatori cu Ana Condeescu din Mizil iar a treia oara cu Silvia Maieru din Bistrita; capitan în armata româna si veteran de razoi. inceteaza din viata la Bistrita în 12 decembrie 1929 în vârsta de 73 de ani. Este singurul din fiii caminarului care se bucura de longevitate. Publica Studii asupra situatiei în 17, 19, 22 si 24 februarie prin care îsi inaugureaza activitatea la ziarul Timpul ca redactor-sef; dezvolta tezele din Programul Partidului Conservator în sensul conceptiei sale social-politice.

Deschide campania de presa în 5 august în chestiunea dunareana; cea mai lunga campanie de presa din activitatea sa publicistica în apararea suveranitatii nationale.
Maiorescu publica la sfârsitul lui decembrie în revista Deutsche Revue un nou program al Partidului Conservator, “Zur politichen Lage Rumäniens”: Eminescu îl traduce si îl publica în Timpul în 31 decembrie cu titlul, “Despre situatia politica a României”.
Este ocupat, tot anul, în publicistica cotidiana si publica o singura poezie, “O, mama”, în Convorbiri literare în 1 aprilie.

1881